Un mesaj dedicat copilului din tine

Bună, sunt Maria și îți împărtășesc astăzi câteva din gândurile mele, la o zi după Ziua Copiilor.

Aș vrea să te îndemn să retrăiești momentele frumoase de când erai copil. De când alergai desculță prin iarbă și nu aveai nevoie de nimic. Simte din nou senzația plăcută pe care o aveai când te odihneai la umbra celui mai fălos copac.

Amintește-ți momentul în care cele mai interesante jucării erau reprezentate, de cele mai multe ori, de frunze, flori și iarbă. Nu-i așa că încă mai ții minte mirosul coronițelor împletite pe care le purtai pe cap? Sau jocul fluturilor pe care nu oboseai să-l urmărești? O perioadă cu mai puține lucruri, dar cu mai multe emoții. O perioadă plină și bogată în semnificații, care și astăzi îți dă fiori, amintindu-ți de bogăția lucrurilor trecute.

Te întrebi acum, oare ce te făcea atât de fericită, ce contribuia la acel sentiment înălțător de bucurie deplină? Răspunsul vine din sufletul tău. Pentru că momentelor, deși erau simple, tu reușeai să le imprimi o încărcătură emoțională. Aveai o relație trainică de prietenie cu natura. Care te recompensa cu mirosuri divine, cu gusturi desăvârșite și cu trăiri profunde. Iar dacă le experimentezi din nou astăzi, descoperi cu bucurie că te readuc în acel moment al copilăriei.

Și brusc, apare nostalgia. Realizezi că ai fost un copil extrem de fericit, dar nu realizezi care a fost momentul în care ea a plecat. Ea, copilăria. Căci nu s-a mai întors. Și a lăsat un gol care s-a umplut cu griji, cu poveri, cu temeri, cu responsabilități. Curând, râsul zglobiu a fost înlocuit de un zâmbet timid. Pentru a se încadra în normele unui adult bine educat. Privirea a coborât și ea de la dansul fluturilor la sobrul pământ. Acum, te încearcă un oftat lung, greu, apăsător, pentru că ți-e dor… ți-e dor de tine, de părinți, de căsuța în care ai crescut, de mâinile bunicii care-ți mângâiau părul. De tot ce era simplu, dar care acum nu poate fi comparat cu nimic.

Astazi, cel mai frumos moment este acela care îl are în prim plan pe copilul tău. Să-i simți bucuria, să-i vezi sclipirea din ochi, să-i auzi râsul zglobiu, aceasta este imaginea care-ți umple sufletul. Pentru că el/ea este totul. Iar ca ea/el ai fost și tu. Dă-ți voie să revezi minunate pasaje din dulcea copilărie.

De 1 iunie dar și în toate celelalte zile, i-ați copilul de mână și alergați împreună. Râdeți împreună. Jucați-vă fără teama că cineva te-ar putea judeca. Undeva, într-un colțișor de suflet, copilul din tine se va bucura. Și se va simți din nou liber să râdă. Zglobiu, așa cum o făcea cândva …

Cu drag, Maria